În timpul zilei, când șoferii intră într-un tunel dintr-un exterior puternic luminat, luminozitatea exterioară este mult mai mare decât cea din interior. Acest lucru împiedică ochii lor să se adapteze instantaneu, iar intrarea în tunel pare a fi o „gaură” întunecată, ceea ce face imposibilă discernerea detaliilor precum obstacolele și vehiculele lente. Aceasta reprezintă cea mai critică și periculoasă problemă la intrare.

Pentru a combate „efectul de gaură neagră”, trebuie setată o luminozitate extrem de mare la intrare, ceea ce înseamnă că trebuie instalate un număr mare de lămpi de mare putere, ceea ce duce la un consum extrem de mare de energie și la costuri de operare uriașe.

Luminozitatea luminii naturale din afara tunelului variază în funcție de oră, vreme și anotimp. În plus, vitezele mai mari ale vehiculelor necesită o tranziție mai lină a luminozității, ceea ce impune cerințe mai mari asupra designului iluminatului de la intrare. De asemenea, strălucirea trebuie controlată pentru a evita crearea de noi pericole pentru siguranță.

Lămpile tradiționale sau de calitate inferioară prezintă o scădere semnificativă a luminozității, luminozitatea scăzând semnificativ după o perioadă de utilizare. Deviația temperaturii de culoare duce la culori inconsistente ale luminii de-a lungul drumului, afectând confortul vizual și siguranța. Unghiurile iraționale de distribuție a luminii duc, de asemenea, la o uniformitate scăzută a iluminării în tuneluri.

Incompatibilitatea dintre echipamente și protocoale la diferite mărci și generații face dificilă modernizarea iluminatului existent în tuneluri. În plus, iluminatul inteligent este scump, necesitând o investiție inițială mare. În plus, există provocarea interoperabilității dintre sistemul de iluminat și alte sisteme, cum ar fi cele de transport și securitate.

Ochiul uman are nevoie de o perioadă de adaptare atunci când trece de la lumină la întuneric. Secțiunea de tranziție este trecerea de la secțiunea de intrare. Acest proces de întârziere fiziologică este principala cauză a accidentelor de siguranță.

Dacă schimbarea luminozității în secțiunea de tranziție nu este continuă și graduală, ci există trepte sau salturi evidente, aceasta va obliga șoferul să își ajusteze frecvent vederea, crescând oboseala vizuală și nesiguranța.

Pentru a asigura o luminozitate uniformă a drumului, farurile trebuie să fie distanțate și aranjate într-un anumit model. Cu toate acestea, dacă distribuția luminii este proiectată necorespunzător sau farurile sunt instalate într-un unghi nepotrivit, acestea pot străluci direct în ochii șoferului, provocând o orbire invalidantă sau disconfortantă, ceea ce, la rândul său, reduce vizibilitatea.

Secțiunea centrală are un număr mare de lămpi care trebuie să funcționeze 24/7, ceea ce le transformă într-un consumator imens de energie în tunel. Dacă s-ar folosi lămpi tradiționale cu sodiu de înaltă presiune sau lămpi LED ineficiente, costurile cu energia electrică ar fi uriașe.

Mediile cu iluminare monotonă și spațiile închise pot cauza cu ușurință oboseală vizuală, scăderea concentrării și prelungirea timpului de reacție la șoferi, ceea ce este evident în special în tunelurile lungi.

Numărul mare de lămpi crește timpul de întreținere și incidența defecțiunilor. În mod tradițional, lămpile defecte sunt dificil de detectat în timp util sau chiar imposibil de detectat. Întreținerea necesită închideri parțiale de drumuri, crescând riscurile operaționale.

Acesta este punctul central și cel mai periculos de deficiență de la ieșire. În momentul în care un șofer iese din tunel, ieșirea este ca o „gaură albă” extrem de luminoasă. Strălucirea intensă face ca vederea șoferului să se întunece, afectându-i temporar funcția vizuală.

În cazuri rare, dacă luminozitatea secțiunii de ieșire este prea mare și legătura cu luminozitatea exterioară este nefirească, atunci când șoferul trece rapid prin tunel, din cauza persistenței vizuale, acesta poate simți că portalul tunelului este ca o ramă neagră după ieșire. Aceasta se numește „efectul de ramă neagră”. Deși nu este ceva obișnuit, poate interfera și cu vederea.

Iluminatul de înaltă luminozitate proiectat pentru secțiunea de ieșire în timpul zilei poate fi prea puternic noaptea, în zori sau la amurg. Acest lucru duce la un consum semnificativ de energie atunci când nu este necesar. În plus, tunelul este întunecat, iar secțiunea de ieșire excesiv de luminoasă devine însăși o „gaură albă”, ceea ce poate cauza disconfort și orbire șoferilor.